Ce bine e să fii sfânt!

Dacă atunci când ai fost botezat, părinţii tăi ţi-au ales să porţi două prenume (ambele de sfânt), acest lucru îţi poate aduce câteva satisfacţii materiale personale (şi materiale, dar cele personale sunt mai importante, cel puţin pentru mine). De asemenea, sunt şi câteva aspecte puţin enervante, mai ales atunci când eşti mic şi nu prea ai cum să protestezi.

Din păcate/fericire, numele nu ni-l alegem noi. Suntem mult prea mici ca să ştim că ai noştri părinţi nu o să ne pună cel mai frumos (pre)nume şi atunci când o să ne dăm seama de asta, o să fie un pic cam târziu. Mai sunt şi cazuri norocoase, când unii dintre noi chiar suntem mulţumiţi.

Spuneam mai devreme că atunci când eşti mic, nu ai cum să protestezi. Şi aici o să mă refer la cei care au 2 (sau mai multe) prenume. Eu, personal, am avut multe experienţe ciudate atunci când venea vorba să mă prezint. De exemplu, când eram în şcoala generală, ţin minte că doamna învăţătoare a ales să fiu strigată pe cel de-al doilea nume (Gabriela/ Gabi), deşi mie îmi plăcea mai mult primul (Andreea). Motivul a fost unul destul de ciudat. În aceeaşi clasă mai era o fată Andreea, iar ca să nu ne încurce, eu având două nume, am fost „pedepsită”. Bine, glumesc. Nu m-a afectat chiar atât de rău, dar la început m-am obişnuit cam greu.

Acasă eram Andreea, iar la şcoală Gabi. Când colegii întrebau de Gabi, părinţii mei, mai ales tata, erau un pic confuzi şi nu ştiau cine e Gabi, se prindeau cam greu. În liceu am continuat să fiu Gabi. De ce? Nici eu nu ştiu. Aveam o nouă ocazie să revin la primul meu nume. Aveam ocazia să fiu din nou Andreea şi totul să revină la normal. Dar nu am ales să mă prezint aşa. Am rămas Gabi. Cred că mă obişnuisem destul de tare şi la un moment dat, chiar începuse să îmi placă. Bineînţeles, confuziile au rămas aceleaşi. Când erau şedinţele cu părinţii, iar ai mei întrebau de Andreea, se făcea un pic de linişte, până se elucida misterul şi se afla cine e fata respectivă.

Odată ajunsă la facultate, lucrurile s-au cam schimbat. Ajunsesem în momentul în care mă prezentam cu ambele prenume. Ceea ce mă amuza teribil pentru că toată lumea mă întreba: „Şi cum vrei să îţi spun? Cum îţi place mai mult?”. Şi iar îmi era greu să aleg. Iar nu ştiam cine sunt, Andreea sau Gabriela? Ajutorul a venit însă din partea unei doamne profesoare care m-a pus să aleg acel prenume care vreau să-mi rămână de acum înainte. Mi-a spus că este foarte important să fac asta şi că alegerea trebuie făcută în funcţie de cât de mult mă reprezintă pe mine acel prenume. M-am gândit că Andreea este cel mai potrivit, cel care îmi place cel mai mult, fiind şi primul.

Şi aşa a rămas. La facultate sunt Andreea. Acasă sunt Andreea. Pentru unii prieteni sunt Andreea, pentru alţii Gabi, bytza şi poreclele pot continua, dar mă opresc aici.

Până la urmă, să ai două prenume nu e chiar aşa o tragedie. Ai două motive în plus de sărbătorit, două motive în plus să primeşti cadouri şi urări frumoase din partea celor dragi. Motive să fii fericit, să zâmbeşti şi să te bucuri.

PS: Mama mi-a spus că la botez, preotul îmi mai pusese un prenume, aşa.. bonus. Care nu era însă şi pe certificatul de naştere. Nu-mi pare rău, oricum nu era de sfânt şi nu cred că mi-ar fi plăcut la fel de mult. 😀

Aşadar, dragilor, dacă sunteţi purtători de nume de sfânt, bucuraţi-vă! Iar dacă nu sunteţi „sfinţi”, bucuraţi-vă de asemenea!

Şi fiindcă tot suntem în zi de sărbătoare, le urez şi eu celor care poartă nume de Mihai/ Mihaela, Gabriel şi Gabriela, multă sănătate, să fiţi iubiţi şi să aveţi parte numai de bucurii, să îndrăzniţi să visaţi şi să luptaţi pentru tot ce vă doriţi!

keep-calm-and-enjoy-your-name-day

Anunțuri

6 gânduri despre “Ce bine e să fii sfânt!

  1. Draga mea Andreea Gabriela, la multi ani! Sa dea Domnul sa ai parte doar de zambete si bucurii, sa iti fie privirea senina mereu asa cum o ai acum!
    Pentru mine ai sa ramai ,,Gabitza”, mica, dulcea si cuminte Gabitza. Si asta pentru ca imi place mai mult ,,Gabitza”, decat ,,Andreea”. Si sa iti mai spun ceva. Eu am o vorba: ca ma chema ,,Ileana Cosanzeana”sau ,,Baba Cloanta”, tot eu eram. Te identifici cu ceea ce esti, nu cu un nume. Asadar, fii fericita ca ai doua prenume, fiecare poate alege ce crede ca te reprezinta mai mult. Mie imi spuneau in scoala generala ,,Lulu”- de la personajul din ,, Veronica”, Lulu Suru, un lup haios, ce canta in falset : Sa ma prezint, sunt Lupu’ Suru,/ Si nu ma mai huliti,/ Eu stiu ca voi imi spuneti Lulu,/ Caaaa laaa baaanditi”. E, ce zici de asta? Eu ma amuzam teribil si devenise pentru mine deja o modalitate eficienta de a ma apara de rautati, le cantam railor imediat cantecelul si se potoleau instant. De ce, habar nu am! Probabil ca eram fioroasa cand il cantam. Altfel, tu ma stii bine, ca o pisica…..
    In fine, indiferent ca esti Gabitza sau Andreea sau Gabriela Andreea, pentru mine ai sa ramai vesnic acelasi copil dulce, cu zambet timid…..soricelul Gabi, cu un loc special in inima mea!

    Apreciază

    • Vă mulţumesc mult de tot! Să ştiţi că m-aţi făcut să zâmbesc încă o dată! Nu pot să vă mulţumesc niciodată îndeajuns pentru tot ce am învăţat de la dumneavoastră şi pentru grija pe care aţi avut-o faţă de mine (şi de ceilalţi colegi). Sunteţi una dintre cele mai importante persoane din viaţa mea, ştiţi asta. Vă iubesc nespus de mult şi mereu îmi voi aminti cu drag de toate întâmplările trăite în anii copilăriei! Vă pup şi vă îmbrăţişez! Să fiţi binecuvântată!

      Apreciază

  2. La mulţi ani fericiți și plini de iubire, putin noroc si multa împlinire! Indiferent de numele pe care l-au ales parintii pentru noi, suntem ceea ce suntem azi datorita lor, datorită dragostei cu care ne-au crescut, educatia si eforturile depuse, nopțile nedormite si lista poate continua. Nou-nascutul este cea mai mare binecuvântare a parintilor, iar emoțiile venirii pe lume nu pot fi cuantificate. Asa ca se explica euforia de a pune mai multe, asa…sa poata alege când o fi mai mare! 😘 va iubim mult !

    Apreciază

    • Mulțumesc din suflet, Tyna! Așa este, părinții au pus cea mai mare amprentă asupra noastră și asta se reflectă în comportamentul nostru și în modul de gândire, în funcţie de cum am fost crescuţi și educaţi. Și noi vă iubim și vă mulțumim că sunteți cei mai buni și mai frumoși nași din lume! ♥

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s