Nostalgie …

 Acum un an mă trezeam cu zâmbetul pe buze pentru că începea un nou an şcolar. Astăzi, 17 septembrie 2012, nu se mai întâmplă la fel. Nu m-am mai trezit cu zâmbetul pe buze cum o făceam înainte. Ştiam că astăzi nu mă voi duce la şcoală. Stăteam şi priveam cum copiii cu ghiozdane în spate, unii fericiţi iar alţii mai puţin mulţumiţi se îndreptau către locul unde cândva am învăţat şi eu. A fost un sentiment destul de ciudat, cu care trebuie să mă obişnuiesc de acum înainte. Îmi dau seama că începe să-mi fie dor de anii de liceu, de toate momentele frumoase petrecute alături de colegi, dar şi de cele tensionate. Mi-e dor de acel moment dinaintea începerii anului, când mă duceam să-mi cumpăr rechizite şi nu mă puteam hotărî…mi-e dor de tot ce inseamna liceu: prieteni, profesori, colegi şi nu în ultimul rând, de banca de la geam din rândul patru ! Astăzi însă, toate acestea vor rămâne întipărite în suflet, ca nişte amintiri frumoase, nepreţuite …

„Ori de câte ori văd cete de şcolari
Spre liceu mergând, surâzător,
Stau şi îi privesc, şi-n gând mă regăsesc,
Pe vremea când eram şi eu de vârsta lor.

În rândul patru, banca de la geam
E un crâmpei din viaţa mea
În rândul patru, locul meu era,
Şi-oriunde-aş fi, cât voi trăi, nu-l voi uita.”


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s